Intrarea unui bloc muncitoresc. In interior, la geamuri, atarna perdele groase, gri. Trebuie sa-ti apropii privirea intre palme ca sa poti descifra ceva din casa scarilor prin ele.
De afara se apropie Sonia cu sotul ei - vesela, tanara, fericita de vizita care o reintoarce la parinti. Scoate cheile, cartela de la interfon, deschide usa si da sa paseasca inauntru, in fostul imobil, acum imbogatit de amintiri ce-i navalesc pe buze din memorie. In fata insa, o doamna in varsta, blonda si cu riduri pudrate excesiv se preface lovita, desi usa a trecut milimetric pe langa degetele ei cu unghii noduroase in rosu-aprins vopsite. Era si aceasta cu sotul ei. Sonia o recunoaste: da, vecina de la parter, cea care locuieste sub parintii ei si care s-a purtat nu de mult josnic cu tatal ei intr-o chestiune pentru care orice om mai degraba i-ar fi multumit. Femeia, recunoscand-o la randul ei pe tanara, se impinge in fata si incepe sa ciripeasca:
- Vai, cata neatentie si needucatie!
Sonia, fara sa se gandeasca sa ofere mai mult respect, riposteaza:
- Locuiti aici de o vesnicie aproape si cunoasteti foarte bine faptul ca de afara nu se poate vedea inauntru de perdele, dar de la interior se vad foarte bine umbrele personajelor de afara! E de datoria dumneavoastra sa va feriti si sa pastrati distanta fata de usa in miscare! Si-apoi nici nu v-a lovit, asa ca aveti grija cum va adresati; iar acum da-ti-mi voie sa trec!
Atatata de abundenta cunvintelor care n-o ridicau in ceruri, femeia nu se urneste, ba chiar inainteaza mai mult spre Sonia cu vadita intentie de a trece ea prima. Dar tanara, care nu avea nici un gand sa prelungeasca nefericita intalnire si orice intarziere o irita, nu poate ierta comportarea femeii din trecut si tine mortis s-o infrunte, s-o pedepseasca!
- Cred ca nu intelegeti ce spun. Sa va explic: eu am deschis usa, eu intru prima! Daca ati fi deschis-o dumneavoastra, dumneavoastra ati fi trecut prima!
Imbufnata, catre sot, femeia spune:
- Ia te uita cata indrazneala are fetita asta!
- Sunt o tanara doamna!
Femeia rade zeflemitor si face un gest cu mana foarte usor de interpretat. Sonia, scarbita si starnita:
- Sa va explic si de data aceasta: eu sunt o tanara doamna asa cum TU esti o femeie ofilita, dezagreabila si mai ales trecuta de vreme!
Auzind asta, fata femeii se zbarceste si mai tare, mana i se ridica spre piept, gura ii cade ca o momeala de peste in iaz, iar de pe limba i se desprind cuvinteincalcite si pitigaiate, greu de deslusit. Slab si dichisit, tacut pana atunci, barbatul in varsta se strange in umeri si din expresia acra purtata ca o emblema pe figura, pe care Sonia o urmareste pasiv, incep sa iasa tot felul de sunete innabusite.
Tanara, mandra acum, isi apropie fata de cea a femeii in convulsii si, cu palma plasata intre trupurile lor, ii atinge paltonul, fortand-o sa se dea inapoi. Aceasta insa, revenindu-si, isi arunca privirea inspre stanga sus, se smuceste si impinge umarul adversarei fara succes, caci el opune rezistenta si, pana sa se dezmeticeasca, Sonia tasneste inauntru, in urma ei venind Titus cu bagajele, ironic si amuzat de toata treaba asta, dar dornic sa participe; lasa usa sa se inchida cu zgomot in spate, inainte ca orgoliosii vecini sa aiba timp sa iasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu