Inceput de toamna. O piata aglomerata. Mirosuri pestrite de zarzavat si naduseli.
O femeie trecuta de 50 de ani se opreste din loc in loc, cantareste ochiometric toate legumele insirate de-a lungul tarabelor, isi ridica mainile spre palaria de soare, si le coboara, le ridica iar, oprindu-le la nivelul fruntii de fiecare data cand vrea sa priveasca mai atent vreun specimen colorat.
La un moment dat, un cuplu indraznet, cu sorturile manjite de pamant si fructe storcite, o abordeaza. Femeia cauta rosii; vanzatorii, unul peste celalalt, isi prezinta marfa tare, laudaros si emfatic, la fiecare cuvant piepturile lor zvacnind in sus de exaltare. O roaga sa incerce una; femeia insa sceptica. Pe eticheta, langa pret, mentiunea: rosii de gradina.
- Astea-s rosii de gradina? intreaba ea cu un rictus care-i stramba aproape si nasul.
- Da, doamna, de gradina, foarte frumoase si mari! se impreunesc vocile posesorilor in cor.
- Nu sunt astea rosii de gradina! Sunt de solar, se vad bine! riposteaza femeia cu glas pronuntat.
- Cum doamna? incearca sa se apere vanzatoarea, dar in continuarea vocii ei, o tonalitate mai blanda - vecina de taraba - ii urmeaza:
- Cum sa nu fie de gradina? Dar de ce sunt? Luati de acolo ca sunt cele mai bune!
- Nu mai mintiti ca stiu eu cum sunt rosiile astea. Si fiica-mea are solar si stiu eu mai bine! o da inainte doamna in varsta.
Mai la o parte, un cuplu tanar urmareste scena. El catre ea:
- Incearca s-o fraiereasca cu rosii de solar pe post de rosii de gradina.
La care tanara, deloc pe ganduri, se apropie de locul cu pricina si intreaba:
- Nu va suparati, daca solarul ar fi pus pe bloc si nu in gradina, ati scrie pe eticheta „rosii de pe bloc”?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu